Curve și golani

„România are 3 milioane de oameni să zicem, din forţa activă, în acest moment în Occident. Dintre care vreun milion sunt fierari betonişti, fierari şi aşa mai departe. Lucrează în construcţii, autostrăzi prin Europa. Au poate 1500 de Euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă.” – Ioan Rus, la Digi24, 10.06.2015

ioan-rus-victor-ponta

Fostul, de acum, ministru al transporturilor și-a dat demisia a doua zi după această declarație.
Nu știu dacă a fost o scăpare sau o mișcare premeditată pentru plecarea „pe val” din guvern, sau, poate, doar o răbufnire a unor nemulțumiri, acumulate, asupra membrilor propriei familii.

Mai importantă mi se pare reacția stârnită peste tot de aceste ziceri „ministeriale”.

Așa că, precum în bancul cu sexul în grup – „stați puțin, fraților, să aprindem lumina și să ne organizăm puțin”.

Primele reacții au venit, nici o surpriză, de la „doamnele” care s-au simțit vizate.
E adevărat că dacă, în loc de curve, Ioan Rus le-ar fi numit doar „disponibile pentru socializare”, altfel ar fi stat lucrurile în percepția publicului. La fel și în cazul progeniturilor lor, cărora, în loc de golani, li s-ar fi potrivit mai bine definirea ca „trendy” sau, eventual, „cool”. Ăștia n-au avut nici o reacție, neavând nici un contact cu realitatea înconjurătoare, în drumul lor dintre club și mall.

Să ne-nțelegem, în toată discuția asta nu încape nici o segregare sexuală – vorbim deopotrivă de barbați, femei și noua categorie „altceva”.

O grămadă de pudibonzi, în comentariile lor online, au sărit cu argumentul că nu se pot face asemenea afirmații fără un suport statistic, certificat prin studii sociologice.
Haida de!
Scoateți, dragilor, nasul pe stradă, cunoașteți-vă rudele, vecinii și colegii și veți avea o statistică de-o să vă apuce amețeala. Nici nu mai spun că multora le-ar fi suficient să se uite în oglindă.

Repet, nu știu ce a fost în mintea lui Rus, dar realitatea sutelor de mii de familii destrămate și a copiilor lăsați de izbeliște sau crescuți de te miri ce vecini e prea evidentă ca să poată fi ignorată.

Unii zic că Rus n-avea voie să acuze, el făcând parte din gașca politicienilor (de orice orientare) care au distrus economia României și i-au „obligat” pe români să-și ia lumea-n cap.
De acord. Numai că „plecatul afară” a fost varianta cea mai simplă. Fără implicare personală, fără prea mari regrete, mai toți lăudându-se cu traiul bun de „acolo”.

Apropo, tot nu înțeleg de ce ar trebui să aibă drept de vot cei plecați de-acasă, cu perspective minime (pe bune) de a se mai întoarce vreodată. Și vă rog să nu-mi oferiți exemplele dumneavoastră personale (veridice sau nu) despre dorul de țară. Ați plecat spre „lapte și miere” făcute de alții și vreți să vă întoarceți aici. în aceleași condiții, tot fără vreun efort propriu? Ați lăsat acasă o generație de „orfani” care peste cel mult 10 ani își va demonstra lipsa celor 5-6-7 ani de-acasă. Și o va face chiar mai rău decât „decrețeii” anilor 1970, crescuți și ei cu cheia-n gât și care acum, la 40-50 de ani sunt autorii și beneficiarii principali ai marelui jaf al României, deși se plâng de ghinion în viață.

Dragi ipocriți, crucile pe care le „bateți” trecând pe lângă biserici poate că vă ușurează conștiința, dar n-au cum să repare efectele activității voastre ca țepari sau curve.

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Capra și varza

lucava

Jongleria imaginată de Anton Pann, având ca obiect trecerea, pe rând, peste râu, cu succes, a caprei, a verzei și a lupului, pare să fie filozofia curentă a DNA-ului, dacă nu chiar a întregului sistem judiciar român.

A trecut deja suficient timp și s-au desfășurat, în fața ochilor noștri, destule cazuri instrumentate de DNA și judecate de diferite curți.
Senzația pe care o am e că avem în față o înscenare.
Pe de o parte, cam toți inculpații ajung după gratii.
Pe de altă parte, pedepsele sunt mici, pe măsura prejudiciilor „descoperite”.
Capra (populația exasperată) e sătulă, mulțumită că toți corupții și țeparii sunt pedepsiți.
Varza (încarcerații) e întreagă, căci grosul rezultatului „muncii cinstite” rămâne neatins.

Cel mai recent exemplu, și poate cel mai strigător la cer, e Ioan Niculae, condamnat la doar 2,5 ani, pentru o mită de câteva sute de mii de euro, echivalentul unei expediții de vânătoare în Africa a aceluiași miliardar.
Printr-o „stranie” coincidență, media, discretă până acum în privința lui Niculae, a dezăluit brusc starea deplorabilă a „afacerilor” acestuia, evaziunea mascată în insolvență, șomajul provocat de miile de concedieri, etc.
Spectacol maxim, pedeapsă minimă și recuperare așijderea…

Rămâne să ne dumirim cine dintre cei rămași e lupul și cine e „proprietarul” menajeriei.

Poate că mă înșel și nu e o făcătură.
Dar, poate că e chiar mai mult – o cârdășie.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

România, prostul satului?

nato-rusia

Alături de Polonia și de țările baltice, România este în acest moment cel mai radical, dacă nu chiar irațional, critic al Rusiei, din interiorul Uniunii Europene și NATO.
Probabil astfel se explică și alegerea acestor teritorii, de către SUA, ca amplasamente pentru dispozitivele NATO îndreptate împotriva Rusiei, indiferent cât de deghizate ar fi acestea în „anti-altcineva”.

Propaganda pro-americană este deopotrivă agresivă și ridicolă.
Ridicolă doar pentru cei, foarte puțini, care se obosesc să verifice informațiile furnizate.
Toate mijloacele media, fără excepție, tv, radio sau online, sunt înrolate în această agresiune împotriva mentalului colectiv românesc.
Isteria anti-rusească, ai cărei muguri au apărut acum câțiva ani și căreia nu-i găseam explicație acum vreo doi ani, a atins cote greu de imaginat.
Populația României e pregătită să accepte NECESITATEA și INEVITABILITATEA unui război împotriva Rusiei.
Ziariști, analiști, experți și politicieni ne demonstrează, seară de seară și zi de zi, cum Rusia s-a transformat peste noapte, printr-un miracol 😉 din depozitul de fiare vechi al armamentului (convențional sau nu) într-o amenințare globală, cu o armată antrenată și dotată cu tehnologie militară de ultimă oră.
E doar contradicția-cadru, dacă mi-e permisă exprimarea.
Nu are rost să intru în detalii, dezinformările (nu le zic minciuni) folosite de la declanșarea „maidanului” de la Kiev fiind cotidiene și, cele mai multe, fiind demascate ca atare.
Practic, nici una dintre acuzațiile aduse Rusiei (pe plan militar) nu a fost niciodată susținută cu probe OFICIALE indubitabile.

De altfel, în ultimul timp, direcția nouă de atac propagandistic împotriva Rusiei se referă tot mai mult la INTENȚIILE agresive ale acesteia și mai puțin la „fapte” nedemonstrabile.
Ceea ce nu reușesc să aflu e MOTIVUL pentru care ar vrea Rusia să se extindă în Europa.
Resurse naturale are berechet, minți și forță de muncă așijderea, piață internă cât cuprinde, parteneri în afara Europei din ce în ce mai mulți.
Se trece sub tăcere chiar acest aspect extrem de important, apropierea Rusiei – economic, financiar, politic și militar – de parteneri extrem de potenți precum China, India, cea mai mare parte a Americii de Sud, Africa de Sud și, indirect, contactele cu partenerii acestora.
Scopul e prezentarea Rusiei ca pe un stat izolat, supus sancțiunilor (închipuit distrugătoare) și slăbit la limita imploziei.

Jocul României, la remorca aproape exclusivă a SUA, este îngrijorător.
Nu atât pentru securitatea României, pentru că, oricât de mare ar fi ținta desenată de SUA (sub masca NATO) peste teritoriul nostru, perspectivele unui război cu arme convenționale, și cu atât mai puțin cu arme nucleare, pare exclus.
„Pericolul”, ca de atâtea ori în istorie, e alegerea „neinspirată” a partenerilor de drum.
Țările UE, cu excepțiile enumerate la început, simt deja ele însele efectele negative, deloc de neglijat, ale sancțiunilor aplicate Rusiei și ale contra-sancțiunilor încasate de la aceasta.
Și nu e vorba doar despre aspectul economic.
În plan politic se face simțită ascensiunea tot mai multor mișcări politice contestatare ale conservatorismului politic actual din UE. Grecia și Ungaria se află deja în contradicție cu o serie de „principii” ale UE. Islanda și Turcia nu mai sunt interesate de aderare.
Dar și ceilalți membri UE (mai ales cei cu „greutate”) au realizat că resursele consumate pentru susținerea, în continuare, a unui fals conflict, declanșat de către SUA, în interesul său exclusiv, sunt distrugătoare și în plan economic, și în plan politic, și, mai ales, în plan militar, Europa dispărând prima în cazul, repet, improbabil, al unui conflict deschis.

Mai devreme decât mai târziu, relațiile UE-Rusia se vor „încălzi”, chiar dacă vor rămâne tensionate cele dintre Rusia și SUA.
Resursele astfel eliberate ar putea fi mai bine direcționate către problemele care pot produce efecte cu adevărat devastatoare, pe termen scurt – asaltul extremiștilor, politici sau religioși din INTERIORUL UE.

În aceste condiții, nu riscă oare România, ca și altădată în istorie, să plătescă oalele sparte de alții, mai „mari”.
Europa puternică și-a sacrificat „vasalii” de câte ori i-a fost necesar.
Vom fi oare marginalizați și dezavuați pentru radicalismul afișat acum, de dragul relației cu SUA, dar în contradicție cu atitudinea tot mai temperată, sau doar circumspectă, a UE?

Vom fi, din nou, PROSTUL SATULUI?

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | 14 comentarii

După atentat…

Acum, la câteva zile după lichidarea teroriștilor de la Paris, încerc să găsesc un fir logic, evenimentelor.

Cronologie:

1. Marți, 2 decembrie 2014 – Franța (Adunarea Națională) recunoaște existența statului Palestina.
2. Luni, 5 ianuarie – președintele Hollande cere oprirea aplicării de noi sancțiuni împotriva Rusiei.
3. Miercuri, 7 ianuarie – la sediul săptămânalului Charlie Hebdo din Paris, doi atacatori (fraţii Kouachi) ucid 11 persoane, apoi încă un polițist, pe stradă. Cei doi dispar.
4. Joi, 8 ianuarie – Comisarul Elric Frédou, însărcinat cu ancheta atentatului de la Charlie Hebdo, e găsit împușcat cu propriul pistol (sinucidere?), la locul de muncă.
5. Joi, 8 ianuarie – al treilea terorist (Amedy Coulibaly) ucide o polițistă lângă Paris și dispare.
6. Cei doi ucigași de la Charlie Hebdo sunt recunoscuți la o benzinărie, unde se aprovizionează făcând uz de forță.
7. Vineri, 9 ianuarie – fraţii Kouachi reapar și sunt încercuiți la sediul unei tipografii aflate la 20km de Roissy. Îl țin ostatic pe patronul tipografiei.
8. Vineri, 9 ianuarie – La Paris, într-un magazin evreiesc, Amedy Coulibaly ia ostatici și ucide 4 persoane.
9. Vineri, 9 ianuarie, după amiază – forțele antitero iau cu asalt cele două locații și-i lichidează pe teroriști.
10. Sâmbătă, 10 ianuarie – se convoacă o manifestație populară, la Paris și în alte mari orașe din Franța, împotriva terorismului.
11. Duminică, 11 ianuarie – La Paris și în întreaga Franță, se desfășoară ample demonstrații populare împotriva terorismului. La Paris, în mijlocul mulțimii, se află cel puțin 40 de personalități de primă mână din Europa și din lume.

Îndoieli și întrebări:

Martorii, înregistrările și specialiștii arată, la unison, că atacul de la sediul Charlie Hebdo a fost executat de profesioniști desăvârșiți, cunoscând la perfecție atât locația, cât și persoanele căutate (legături din interior?).

Profesionalismul dispare în momentul „pierderii”, în mașina furată, a cărții de identitate de către unul dintre „teroriști”.
E evident că era obligatoriu ca „teroristul” să aibă asupra lui un act de identitate atunci când pornea la atac, și evident, nu trebuia să fie fals. 🙂

Între cele două momente are loc „uciderea” polițistului căzut pe trotuar.
Totul se petrece, foarte convenabil, în dreptul ferestrei SINGURULUI martor care filmează nestingherit evenimentul.
Pentru respectarea decenței, focul tras (profesional) cu un AK-47, de la doi metri, în capul polițistului, nici nu-i împrăștie creierii pe caldarâm, nici nu generează o baltă de sânge, ambele fiind inevitabile în astfel de cazuri.
„Teroriștii” se acoperă reciproc în mod profesionist, verificând strada și mașinile, dar, ciudat, n-au nici o treabă cu ferestrele care dau în stradă.
De altfel, nu pare să existe nici un alt martor la cele întâmplate, în afara „operatorului” providențial.
Sunt curios dacă a filmat și ridicarea cadavrului polițistului.

După atac, „teroriștii” reușesc să dispară pentru o zi.
Incredibil, pentru niște profesioniști, vineri se întorc spre Paris, pentru a reintra în „cleștele” poliției.
Declarațiile „ostaticului” de la tipografie descriu niște tineri cam debusolați și nesiguri, aproape amabili, departe de fermitatea profesioniștilor de la Paris.

Episodul de la magazinul evreiesc din Paris ridică și el semne de întrebare.
Conversația înregistrată în interior pare o simplă controversă legată de destinația impozitelor.
Declarațiile celor de la subsol, deși emoționante, sunt irelevante, aceștia neavând nici un contact cu evenimentele din interiorul magazinului. Adevărații ostatici, cei aflați lângă „terorist”, nu fac declarații.

Bâlbâiala referitoare la posibilul complice al „teroristului” de la magazin stă încă în picioare – a fost o femeie sau un bărbat? Soția lui Amedy Coulibaly era măcar în Franța în timpul evenimentelor? (Tocmai am văzut o înregistrare de la granița turco-siriană, din 8 ianuarie, unde se vede că femeia pleacă spre Siria.)

La 24 de ore de la terminarea acțiunii, se consideră că au fost lichidați TOȚI teroriștii din Franța, deci nu e nici o problemă să se permită organizarea de mari adunări în marile orașe ale Franței. 🙂
Și mai inexplicabilă e „nonșalanța” cu care se aduc în centrul Parisului (și în bătaia posibililor teroriști) a cel puțin 40 de personalități politice importante.
Avioane care aterizează unul după altul; sosirea, aproape în convoi, a limuzinelor, la palatul prezidențial; plimbarea prin centrul Parisului, la grămadă – tot atâtea momente de vis pentru eventuali teroriști.
Greu de crezut că după 3 zile de bâlbâială (neținând cont de informațiile existente de ani de zile), forțele anti-tero s-au „trezit” controlând TOTAL situația, în mai puțin de 48 de ore, alarma antitero fiind menținută la ROȘU!!!

Din păcate, nici una din liniile logice prezentate până acum nu include TOATE „coincidențele” și „întâmplările” de săptămâna trecută.
Probabil că singura soluție pentru a ne apropia de realitate e să vedem cui îi va folosi ceea ce s-a întâmplat, la nivel GLOBAL.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Atentat…

Astăzi, la Paris, a avut loc un atentat, soldat cu morți, la sediul publicației satirice Charlie Hebdo.
Martorii și înregistrările par să indice, ca autori ai atacului, niște teroriști islamiști.
Ca să fie clar de la început, consider că cele întâmplate sunt un act crud și barbar, iar autorii merită cele mai grele pedepse pe care le pot primi.
Ceea ce însă mă „deranjează” (din nou) e că, pe TOATE canalele media se discută despre:
– înnăsprirea măsurilor de protecție anti-teroristă.
– îmbunătățirea mijloacelor de prevenție anti-teroristă.
– revizuirea legislației anti-teroriste.
– instituirea de noi „bariere” împotriva terorismului.
– etc.
Nici un jurnalist, român sau de aiurea, ca de atâtea ori înainte, nu face nici cel mai mic efort de a-și pune măcar câteva întrebări despre ORIGINEA sau CAUZELE terorismului internațional (islamic sau nu).
Neavând răspunsuri, nu pot decât să fac presupuneri:
– poate că unele popoare (sau populații) s-au săturat de statutul de veșnice colonii, administrative, politice și economice, spre deosebire de români, care par a accepta cu mulțumire și umilință statutul de cetățeni europeni de mâna a doua (sau mai rău).
– poate că cetățenii din orientul apropiat ar fi fericiți dacă nimeni nu le-ar mai impune „valorile” civilizației occidentale (care or mai fi alea).
– poate că le-ar pica bine ca toate armatele „pacificatoare” să plece acasă.
Apropo, „glorioasa” armată română ce mama dracului apără prin Afganistan și Irak?
Aștept, deci, cu vădit interes, o dezbatere pe tema originilor REALE ale „nemulțumirilor” popoarelor arabe.
Avem voie să visăm la început de an, nu-i așa?

p.s. Nu mi-a adus nimeni, până acum, vreo dovadă, că terorismul are origini religioase. Pot însă constata că TOATE mișcările de respingere a „civilizației” occidentale sunt catalogate ca atare. E cel mai convenabil să mascăm lupta anti-colonialistă sub oribila față a terorismului religios.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre Ferguson – între ciocan și nicovală

blackandkkk-540x350

TO SERVE AND PROTECT – deviza poliției americane, acum preluată și de cea română.
Pe înțelesul neștiutorilor de engleză – SLUJIM ȘI PROTEJĂM.

Pe cine slujesc și ce protejează organele de forță ale unei țări, precum SUA sau România?
Rolul Poliției și al Jandarmeriei este de a apăra cetățenii (pe fiecare dintre ei) împotriva fărădelegilor sau abuzurilor la care sunt supuși, chiar și ÎMPOTRIVA statului, dacă e cazul. Armata, chiar și deghizată ca Gardă Națională, nici n-ar trebui să ne-o putem imagina pe străzi.

În nici un caz, nici „democrația”, nici „economia de piață” nu au de ce să fie protejate și apărate de către Poliție sau Jandarmerie, ăsta e rolul politicienilor, fiind concepte pur politice, dacă nu chiar ideologice.
După cum vedem, însă, cam în toată lumea, de la marile „democrații” până la cele mai hulite „dictaturi”, organele de forță sunt folosite cu precădere pentru oprimare și reprimare, ÎMPOTRIVA cetățenilor, atunci când aceștia se ridică împotriva „sistemului”, în mod organizat sau spontan.

Revolta declanșată la Ferguson (SUA) în urma scandaloasei scoateri de sub acuzare a polițistului ALB care l-a împușcat astă-vară pe Michael Brown, un adolescent NEGRU neînarmat, a reușit să scoată de sub „preș” toată mizeria băgată acolo timp de vreo 30 de ani, de când a prins aripi conceptul POLITICAL CORECTNESS.
Oricâtă manipulare și spălare a creierelor s-a practicat, sau poate tocmai de aceea, moștenirea seculară, bine înrădăcinată în subconștientul albilor, că sunt o rasă superioară, stăpână a sclavilor negrii, sparge din când în când „coaja” ipocriziei impuse.

Faptul că n-am voie să-i spun unui negru NEGRU, nu mă va opri să gîndesc despre el cum vreau. E cam ceea ce se întâmplă la noi cu țiganii, cărora, dacă trebuie să le spunem rromi, nu înseamnă că ne vom schimba percepția despre ei.

Între ciocan și nicovală se află acum media americană, în frunte cu port-drapelul CNN.
Pe orice direcție de analiză pornesc, ajung invariabil la negarea sistemului și al „modului de viață” american.
Orice parte a conflictului ar victimiza, ar duce automat la învinuirea celeilalte.
ALBI contra NEGRI, săraci contra bogați, șomeri contra miliardari, tineri contra bătrâni, minorități sexuale contra „celorlalți”, comunități religioase împotriva altora – o încercare de a amesteca într-un singur „mojar” tot ce poate constitui o minoritate sau o categorie socială sau doar umană aparte. O încercare RATATĂ, de altfel…

Toată artileria grea a CNN, în frunte cu „trompeta” propagandei celei mai abjecte (pro-guvernamentale) americane, Christiane Amanpour, e scoasă la luptă, înundând ecranul cu cifre și statistici, care mai de care mai contradictorii, lăsând fiecărui privitor opțiunea de a înțelege ce vrea, ce poate sau de a nu pricepe nimic.
Nu voi pierde vremea repetând valurile succesive de rezultate a tot felul de „cercetări” sociologice (oricum interpretabile sau contestabile).

Vreau doar să punctez că, pas cu pas, involuntar desigur, cei de la CNN au creionat întregul spectru de probleme sociale, economice, rasiale, politice și ideologice care fac astăzi din SUA o țară hulită chiar din interior.

Cea mai gravă, poate, e dilema creată de atitudinea pe care trebuie s-o adopte media față de revoltele care au cuprins deja America, și ceea ce s-a „întâmplat” în Ucraina (de exemplu) odată cu declanșarea Maidanului.
Revoltele sociale sunt la fel peste tot.
Cum decizi care sunt „democratice” și care nu, fără să-ți tai craca (propagandistică) de sub picioare?

În ce privește media românească, aflată la remorca celei occidentale/americane, prezentarea subiectului Ferguson e ca și inexistentă – fie „gorniștii” pro-americani sunt în aceeași derută pe care o ilustrează CNN, fie n-au primit încă „ordinele” necesare de la cei de peste ocean, prea ocupați să țeasă cât mai repede un nou „preș”, mai mare, sub care să-și ascundă gunoiul pentru încă vreo 30 de ani.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu

CNA și televiziunile – câini de expoziție

fbma_06

E subiectul meu „preferat” – media românească (în special televiziunile de „știri”, dar și TVR), care ar trebui să fie câinele de pază al democrației, dar care, în realitate nu e decât vectorul principal al propagandei neo-liberale de sorginte americană.
Ca bonus, avem în discuție CNA-ul, cel care ar trebui, într-adevăr, să fie câinele de pază al media românești.

CNA-ul, cel care de-a lungul existenței sale de până acum s-a dovedit în cele mai multe cazuri apărător al intereselor câte unei grupări politice (cu tot cu „afacerile” aferente), sancționând la sânge toate posturile tv care nu erau „aliniate”.
Unul dintre cele mai des invocate argumente pentru aplicarea amenzilor a fost mereu lipsa de echilibru în prezentarea evenimentelor, neprezentarea argumentelor uneia dintre părțile implicate sau absența de la dezbaterile în direct ale „incriminaților”.
Chiar și lipsită de veridicitate, această argumentație, destinată ochilor „prostimii”, a fost complet abandonată în ceea ce privește reflectarea situației din Ucraina și tot ce e legat de ea – Maidanul, lovitura de stat de la Kiev, independența Crimeei și realipirea la Rusia, războiul civil din sud-estul Ucrainei, doborârea MH-17, sancțiunile reciproce, atitudinea europenilor „recalcitranți”, etc.
Absolut TOATE știrile au provenit din surse americane sau ucrainiene. Nimic dinspre Rusia, decât dacă părea incriminator.
Colac peste pupăză, așa cum îi șade bine unei slugi obediente, media românească, asemenea conducătorilor săi politici, a plusat mereu, punând accente războinice chiar și acolo unde nu le vedea nimeni.

Cel mai grav în toate astea e că actuala conjunctură internațională poate degenera într-un război „fierbinte”, pentru care România ar fi doar un vreasc mistuit în câteva „secunde”.
Iar presa românească, nestrunită de CNA, sub acoperirea pregătirii mentalului colectiv pentru ce e mai rău, instigă de fapt populația la o atitudine cel puțin ostilă Rusiei, împingând, practic, românii către acceptarea oricăror sacrificii (umane, militare, economice și morale) de dragul unei iluzorii securități oferite de NATO (adică SUA).

Din nefericire, nivelul de civilitate din România e atât de insignifiant, încât, spre deosebire de alte (tot mai multe) țări europene, la noi nu există nici o organizație a consumatorilor de media care să sesizeze CNA-ul și să-l forțeze să ia o poziție explicită despre „reflectarea” situației internaționale în media din România.

Cred că singura soluție ar fi apariția ACUM, în al 12-lea ceas, în regim de „must carry” a unui post tv (minimum) care să transmită ÎN LIMBA ROMÂNĂ informațiile provenite dinspre Rusia, China, BRICS, etc., care să ofere astfel măcar POSIBILITATEA interpretării, în cunoștință de cauză, cu PROPRIA minte, de către fiecare român, a evenimentelor în desfășurare.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu