Mineriada 28

Astăzi s-au împlinit 28 de ani de la Mineriada din iunie 1990.

Unii o aniversează, alții o comemorează…

Dar ceea ce m-a făcut să scriu astăzi este o afirmație pe care am auzit-o sau citit-o destul de des în ultima vreme, ultima oară chiar azi la Radio Timișoara.

E vorba de asemănarea Mineriadei cu Maidanul de la Kiev din iarna 2013/2014.

Există cu adevărat o asemănare izbitoare, numai că Maidanul de la Kiev NU este similar Mineriadei ci ”fenomenului” Piața Universității (Golaniadei).

Ambele cazuri au pornit de la nemulțumirile unei părți nesemnificative procentual, dar cu impact asupra ”sufletelor sensibile”. Ambele au fost ulterior deturnate și duse către ilegalitate și agresivitate. S-au stabilit ”tabere” de corturi, s-au lansat de la celebrul balcon lozinci și îndemnuri mergând până la declanșarea unei lovituri de stat (numită o nouă revoluție). La Kiev s-a reușit și s-a ajuns la război civil. La București… NU! Și asta pentru că ordinea a fost restabilită de mineri.

De ce de mineri?

Celor care erau prea tineri sau nu erau deloc, vreau să le explic că la jumătate de an de la evenimentele din 1989, Miliția era încă complet timorată și nu îndrăznea nici măcar să te oprească în trafic, darămite să-ți dea vreo amendă. Armata își punea încă cenușă-n cap pentru acțiunile din decembrie, iar Securitatea nu știa încă cui trebuie să slujească.

Mai trebuie amintite și tentativele anterioare de răsturnare ilegală a Puterii și chiar de aplicare a viitorului scenariu de succes din Iugoslavia, pentru dezmembrarea țării. Vorbesc despre asaltul asupra sediului Guvernului și încercarea de incendiere a Palatului Victoria, din februarie 1990 și evenimentele sângeroase dintre români și maghiari de la Târgu Mureș, din martie 1990.

Unii nu știu, alții nu-și mai aduc aminte despre starea de agitație continuă și senzația de nesiguranță pe care le simțeam atunci. Presiunea mediatică dar și a unor „vârfuri” intelectuale post-revoluționare au reușit în scurt timp să ne îmbrobodească că noi nu luptaserăm împotriva lui Ceaușescu ci împotriva așa-zisului comunism și că, deci, ORICE era legat de acea periodă trebuia distrus: industrie, agricultură, medicină, învățământ, armată, servicii și, pe cât posibil, OAMENII care ȘTIAU ce și cât pot construi.

Singura forță, deci, capabilă să înlocuiască forțele de ordine în acel moment era o „armată” organizată: poștașii, ceferiștii sau minerii. Alegerea a fost evidentă.

Scenariul Maidanului sau Golaniadei a fost mult folosit în deceniile următoare de către cei care nu acceptau direcția sau viteza cu care se mișcau anumite guverne (rezultate, de altfel, din alegeri legale). Primul Maidan de la Kiev, Gruzia (Georgia), Primăvara Arabă, Turcia, Sud-estul Asiei, America de Sud și, surpriză, din nou la București unde tragedia de la Colectiv a fost pretextul manipulării populației prin intermediul unei mâini de protestatari de profesie pentru a debarca guvernul Ponta.

Da, Iliescu și Roman trebuie judecați și aspru pedepsiți. Dar nu pentru Mineriadă ci pentru distrugerea economică, socială, morală și politică ale României. Ce e mai grav e că, din motive pe care le pot doar bănui, după Mineriadă, Iliescu a lăsat garda jos și a permis devalizarea României (chiar dacă ceva mai lent, dar temeinic și sistematic).

Așa că aniversați sau comemorați, dar nu încercați să judecați cu „mintea” de acum ceea ce s-a întâmplat acum 28 de ani.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s