Filme „tari”

Evacuate Earth (Evacuați Terra) pe National Geographic.

Prezintă ipoteza distrugerii Pământului de către o stea neutronică.
Scenariul: mai sunt 75 de ani până la apropierea unei stele neutronice, suficient de mult pentru a distruge Pământul.
Soluția?
Construirea unei supernave cosmice, cu o capacitate, totuși, de numai 250.000 de oameni, cu care să se plece spre o altă planetă.
Totul se desfășoară ca o mare intreprindere capitalisto-consumeristă, pseudo-democratică, de origine SUA, dar cu externalizarea generoasă către restul lumii, a execuției componentelor.
Sigur, pentru liniștirea ”spiritelor”, e prezentată o inițiativă particulară, ”concurentă”, egoistă, pentru salvarea celor din TOP 500 miliardari ai Terrei.
Care, evident, eșuează.
Ori autorii și colaboratorii filmului sunt îndoctrinați ”la sânge”, ori e o altă tentativă propagandistică.
Altă variantă nu e posibilă, adică să fie cu toții tâmpiți, ținând cont de calibrul lor științific.
NICI un fel de lege, regulă sau normă existente n-ar mai putea funcționa în condițiile date.
În afara ipotezei, trecute sub tăcere, a păstrării secretului sfârșitului lumii, până în ultimul moment.
Un film în esență cinic, mai ales că, la sfârșit, se dă de înțeles că pe supernavă, pentru cei 100 de ani ai călătoriei, nu va putea funcționa democrația sub nici o formă pentru sfertul de milion de oameni aflat la bord.

Anna Karenina – 2012

Goana după originalitate, cu orice preț, are de prea multe ori efecte perverse.
Filmul e o simplă înșiruire de scene, deja ecranizate în alte versiuni.
Pentru că tot ce se întâmplă nu e plasat în vreun context istoric, politic sau social, filmul seamănă cu o telenovelă de mâna a 3-a, publicului căreia i se și adresează, probabil.
Folosirea numelor rusești și a limbii ruse în scenele cu figuranți nu poate sub nici o formă să creeze măcar senzația de ”viață” rusească. E vorba, totuși, de Tolstoi, un revelator al sufletului rușilor, nu de ecranizarea unui roman siropos, incolor și inodor, construit pe bază de grile.
Distribuția e, în cea mai mare parte, potrivită unei parodii, cu o excepție notabilă: Jude Law în rolul lui Karenin. Cred, de altfel, că Jude Law are o afinitate specială pentru ruși dacă ne aducem aminte și de Enemy at the Gates.
Plasarea acțiunii într-un teatru nu e decât o jalnică încercare de a asigura un alibi unei producții considerate ratate chiar de producători.

James Bond – Skyfall

Nu e decât încă un film cu bătăușul cartierului.
De la primul film al seriei în care a apărut, Daniel Craig mi-a displăcut enorm.
Fără carismă, stil, finețe și umor, personajul e departe de spionul-gentleman imaginat de Fleming și conturat de ceilalți actori care i-au dat viață lui James Bond.
Probabil că și Judi Dench s-a săturat de ”golanul” Daniel Craig, drept pentru care s-a decis să ”moară”.
În concluzie, dacă vreau să văd Die Hard, cu mai mult umor decât te-ai aștepta de la americani, voi alege prestațiile lui Bruce Willis, nu ale impostorului britanic nesărat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s