Political correctness

Political correctness este ceea ce amerigay-ii au inventat pentru restrângerea drastică a libertății de exprimare. Adică reducerea posibilităților de protest la nivel individual sau de grup.

Prezentată inițial ca o armă împotriva discriminării minorităților negrilor, femeilor, handicapaților și homosexualilor, și-a dezvăluit rapid adevărata menire, aceea de instrument uluitor de puternic pentru strunirea minților prea nedisciplinate și greu de înregimentat.

De teama de a nu suferi consecințele, s-a promovat minoritarul oarecare în defavoarea competentului pur-și-simplu. Exemple sunt atât de multe pe internet, și atât de strigătoare la cer încât te lasă fără cuvinte.
Și mai grave, poate, au fost nedreptățile, procesele, viețile distruse ale ”normalilor” care au ”îndrăznit” să spună ce gândesc și să facă ce le dicta moștenirea culturală milenară și bunul simț.

Ca mai toate noutățile introduse după 1989 în România, political correctness este de sorginte amerigay și cu efecte la fel de distructive ca și celelalte: sănătatea, educația, pensiile, armata și cel mai grav – libertinajul economic și depravarea politică.

Ultima manifestare de manipulare prin political correctness în Romania este acțiunea feministă de promovare a chipului unei personalități feminine pe o bancnotă românească.
Nu sunt decât un misogin începător, dar nu mă încântă ideea de a omagia, ipocrit, pentru că dă bine, personalități ca Elena Udrea, Raluca Turcan, Olguța Vasilescu, Lavinia Șandru, Roberta Anastase, Monica Tatoiu, Andreea Marin Bănică, Mihaela Rădulescu, Maria Grapini, etc, etc, etc.

Altă ”aplicație” implementată a political correctness este inducerea unui sentiment de vinovăție colectivă pentru orice merge rău. Țiganii, cărora political correctness îmi cere să le spun (r)romi, sunt asimilați românilor cu toate consecințele care decurg de aici. Am avut colegi sau angajați țigani pe care i-am respectat la serviciu, dar cu care nu aveam nimic în comun în viața ”civilă”. Am avut colegi sau angajați homosexuali cu care lucrurile mergeau bine până la momentul în care se manifestau provocator și ostentativ. Despre femei voi scrie altădată, remarcând aici doar agresivitatea ieșită din comun în atitudine și comportament, manifestate tot mai pregnant odată cu trecerea anilor.

Nu cred într-o libertate de exprimare trunchiată pentru majoritari și exacerbată pentru ceilalți.
Nu cred în dreptul niciunei minorități de a obține ceva, orice, de dragul political correctness.
Efortul de integrare nu se poate manifesta prin călcarea în picioare a demnității celorlalți ci prin dovedirea calităților proprii, INDIVIDUALE.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s