Cum muncim…

Astăzi am ascultat emisiunea lui Moise Guran, România în direct.

Se discuta despre cum ar trebui să se muncească mai mult în România. Bineînţeles subiectul era prezentat altfel: cum ar fi să avem 6 zile lucrătoare pe săptămână.

Părerile erau împărţite între amărâţii de angajaţi şi „amărâţii” de patroni. Primii se jeluiau că şi aşa sunt exploataţi la sânge pe bani de nimic, că nu mai apucă să-şi trăiască viaţa şi că nu vor mai avea timp pentru a doua (sau a treia) slujbă. Ceilalţi se plângeau că degeaba îşi vând o mână şi-un picior ca să le plătească slugilor (pardon, angajaţilor) cu 50% mai mult pentru orele suplimentare, pentru că sau nerecunoscătorii trag mâţa de coadă în weekend-uri, sau nenorocitele astea de legi le bagă beţe în roate.

De foarte mulţi ani, cam 35 să fie, am învăţat pe propria piele, ca executant sau beneficiar al procesului de muncă, un lucru elementar: cantitatea de muncă depusă nu e direct proporţională cu eficienţa sau cu calitatea, ba chiar dimpotrivă. E adevărat că odată cu trecerea timpului, împreună cu alte „minunate importuri” transoceanice, s-a ajuns la „performanţa” de a reduce aproape orice activitate la rutine zilnice, „grile” care trebuie bifate zilnic. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Nu, NU pentru voi slugilor (pardon, angajaţilor). Pentru voi un ou, pentru ei …încă un etaj la vilă. „Grilele” mai au un avantaj – nu e nevoie de vârfuri, e nevoie doar de indivizi cu iniţiativă. În viziunea patronilor, iniţiativă înseamnă că munceşti vreo 5 ore pe zi în plus, pe gratis, fără să trebuiască să-ţi ceară cineva asta.

Sigur, orice patron e un exploatator, dar ăsta e capitalismul, NU? În opoziţie, slugile (pardon, angajaţii) fură, chiulesc, mint şi mai ales încearcă să „fure” afacerea patronului, sau măcar să o pună pe butuci. Şi uite-aşa am ajuns să ne furăm căciula cu mâna proprie sau să-i aducem pe ceilalţi în situaţia de-a o face.

Ei, dar pentru că sunt ambiţioase, slugile (pardon, angajaţii) nu se mulţumesc să „strice” o afacere, îşi iau două sau trei slujbe. Altă „minunăţie” importată de la amerigay. Numai că acolo unii îşi iau mai multe slujbe ca să trăiască mai bine, nu ca să supravieţuiască.

Sigur că sunt şi angajaţi calificaţi, cinstiţi şi eficienţi. Sigur că există şi angajatori relativ ponderaţi în relaţiile cu angajaţii. Dar dacă aşa ar fi majoritatea, în România s-ar trăi bine NUMAI din munca oficială, chiar dacă s-ar construi mai puţine vile, s-ar cumpăra mai puţine gipane, s-ar face nunţi mai modeste şi, în general, lucrurile ar fi mult mai echilibrate.

De ce nu e aşa? SISTEMUL (importat) nu o permite. Ar fi un atac imparabil asupra temeliei capitalismului (neo-sclavagist) modern. Ar putea chiar să pună sub semnul întrebării sistemul „democratic” reprezentativ şi neimperativ actual.

DA, de fiecare dată mă întorc la sisteme. Toate discuţiile sectoriale nu fac decât să zgârie vopseaua de la suprafaţa RĂULUI. Nu se rezolvă nimic, nu se înţelege nimic, nu se întâmplă nimic dar ce bine o duc toţi cei implicaţi…

p.s. Era să uit încă o „fază” cotidiană: patronii fură împreună cu slugile (pardon, angajaţii) de la furnizori, de la clienţi, de la stat… Aoleu! DE LA TOŢI???

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s