Bunul simț la români… sau nu?

Căutând pe ici, pe colo descrieri și definiții românești despre bun simț (bun-simț), am dat de o grămadă de ”chestii”, mergând de la etimologicul ”simțământ” până la echivalentul pragmaticului americănism ”common sense”.

Bunul simț este și trebuie să fie componenta esențială a libertății, de exprimare sau acțiune, până în punctul în care ajungi să-i deranjezi pe alții. Cam în genul în care este privit și respectat în țările germanice și nordice, însoțit, eventual și de bun gust și impus, la nevoie, cu forța.

Din păcate, această componentă esențială a civilizației, în special urbane, a fost complet bulversată (atâta câtă era) odată cu masiva migrație de la sat la oraș (indiferent când s-ar fi produs). Mi s-a acrit de cât am auzit despre bunul simț nativ al țăranului român. Dacă îl acceptăm ca pe o abordare pragmatică a relațiilor cu cei din jur, dar exclusiv în propriul folos, atunci da, bunul simț al țăranului român e de invidiat. Pentru că bunul simț nu este transmis genetic, e greu să-i suspectezi pe toți parveniții contemporani că s-ar fi ”îmbibat” de civilizație la coada vacii sau cu gâștele pe luncă. Apropo, ia uitați-vă pe certificatele de naștere ale mărimilor zilei, inclusiv ale celor care își bat joc de viața noastră de zeci de ani.

În viața reală lipsa de bun simț  se manifestă peste tot și permanent. Vreți exemple? Poftim: Nerespectarea niciunei reguli de circulație, nerespectarea dreptului la liniște și curățenie, manifestările ostentative și provocatoare ale oricăror minorități (în comun sau individual), deformarea manipulatorie a evenimentelor din partea formatorilor de opinie și a persoanelor decizionale (politicieni, afaceriști, comandanți,  patriarhi, ș.a.) etc. În general, nerespectarea cu premeditare a oricăror norme și convenții sociale, ca să nu mai vorbesc despre încălcarea cu nonșalanță a legislației de orice fel.

Pot accepta existența unor persoane sau grupuri cu mentalități sau moduri de viață diferite de ale mele. Condiția este ca ”valorile” lor să nu-mi fie IMPUSE sub nici o formă. Dacă tot ne pretindem europeni, ar fi poate bine să ne explice cineva că nu e cazul să fim atât de ”naturali”, ca și cum am trăi izolați.

Sigur, o parte din cele scrise aici ar trebui să aducă în discuție și importul de ipocrizie instituțională de sorginte, coincidență, americană, cunoscută la ei ca ”political correctness”. Dar, despre asta, altă dată.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s