IERTAȚI-MĂ!

IERTAȚI-MĂ!

…că n-am murit în decembrie 1989 (și n-am fost nici măcar rănit).

…că nu mă simt un paria fiindcă am trăit înainte de 1990 și că m-am bucurat de viață (mai puțin de prin 1985 încolo).

…că n-am fost hărțuit de Securitate pentru refuzul de a intra în PCR, sau pentru veșnicele ”încontrări” de la ședințele de sindicat sau UTC. Și nici pentru bancurile contra Ceaușeștilor povestite ”turnătorilor” la chefuri.

…că am îndrăznit, în anii 1970, să-mi fac abonamente la New Musical Express și Melody Maker și să-mi cumpăr presă occidentală de la chioșcurile de ziare.

…că m-am bucurat mereu de micii și berea de la 1 MAI sau 23 August, alături de prieteni și colegi.

…că n-am reușit să ”irit” autoritățile prin participarea la slujbele de Crăciun, Paște, nunți, botezuri și înmormântări.

…că nu mi-e rușine că am pus ”coada la pruna” IT-ului din România ceaușistă.

…că n-am ieșit în stradă din 16 decembrie pînă la Revelion pentru retrocedări, privatizări sau îndemnizații de revoluționar.

…că nu mai pot să văd la televizor ”dezbateri” interminabile despre pensii speciale alături de copii nenorociți care stau cu mîna întinsă la 2 euro prin SMS.

…că mă apucă toți dracii când văd că se taie prăpăditul de buget al sănătății cu 23% în timp ce cheltuim miliarde pentru înarmare împotriva unui inamic veșnic reinventat.

…că mi-e groază de copiii care vor construi și conduce România de mâine, ei nemaiștiind astăzi nici măcar dacă sunt băieți sau fete. Asta dacă nu fac parte din acei cel puțin 40% de analfabeți funcționali.

…că sufăr când văd bătrâni abandonați, murind uitați de lume pentru că nu le ajunge nici măcar o pensie ”bună” de 2000 de lei pentru un loc într-o casă de bătrâni.

…că nu pot să mă bucur pentru tot felul de ”reușiți” post-decembriști care altfel ar fi continuat să facă găleți pentru gunoi din inoxul furat de la (a se localiza după caz).

…pentru iluzia, repede și brutal spulberată, că odată cu plecarea elicopterului Ceaușeștilor vor dispărea incompetenții și impostorii.

…că n-am nici un respect pentru Academia Română, dispusă să ”manelizeze” limba română și să legalizeze romgleza corporatiștilor.

…că mi-e greu să-i ascult pe ”liderii de opinie”, beneficiari ai fabricilor de diplome.

…că nu mă pot regăsi între acei mult prea mulți (majoritatea?) românilor șmecheri și descurcăreți a căror grijă principală e să încalce legile fără să fie prinși.

…că nu sunt nici copil, nici femeie, nici homosexual, nici dizabilitat, nici minoritar etnic sau religios. Sunt doar un bărbat caucazian (încă) în putere, adică categoria cea mai discriminată în Occidentul ”exemplar”.

…că nu mă entuziasmează dezgroparea din mocirlă a mugurilor de bunătate și frumusețe. Întrebarea e cum asanăm mlaștina.

IERTAȚI-MĂ!…că n-am murit în decembrie 1989.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , | Lasă un comentariu

20 de ani de rușine

Astăzi se împlinesc 20 de ani de când am început să-i disprețuiesc cu toată ființa pe Esca și Mândruță. Nici măcar Moise Guran sau Radu Tudor nu se ridică (încă) la nivelul ăsta.

Astăzi se împlinesc 20 de ani de când, pentru mine, ProTV nu mai există.

Astăzi comemorăm 20 de ani de la începerea bombardamentelor mârșave și ilegale ale NATO asupra Iugoslaviei.

Mi-e rușine că guvernul nostru a aprobat utilizarea spațiului nostru aerian și a aeroporturilor noastre pentru avioanele NATO implicate în bombardamente.

Mi-e rușine de extazul (aproape orgasmic) al Escăi și al lui Mândruță la descrirea grozăviilor bombardamentelor ce aveau să facă mii de victime printre civilii iugoslavi.

Atât…

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

8 Martie – Urările unui misogin amator

silhouettes of couple kissing against sunset

Photo by Snapwire on Pexels.com

Dragelor…

Fiți femei (nu doar biologic)!

Rămâneți frumoase fără să luptați împotriva naturii.

Fiți cochete… dar discrete (nu uitați de copii și soți).

Fiți atrăgătoare fără vulgaritate.

Amețiți-ne prin toate simțurile… dar cu grijă.

Fiți hotărâte, nu agresive.

Fiți inteligente, nu doar istețe.

Provocați-ne fără dușmănie. În fond suntem jumătățile care se completează.

Lăsați-ne să vă curtăm, avem ”vânătoarea” în gene.

Jucați-vă cu noi… dar nu ne jucați pe degete!

Continuăm să vă iubim. La mulți ani!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Mineriada 28

Astăzi s-au împlinit 28 de ani de la Mineriada din iunie 1990.

Unii o aniversează, alții o comemorează…

Dar ceea ce m-a făcut să scriu astăzi este o afirmație pe care am auzit-o sau citit-o destul de des în ultima vreme, ultima oară chiar azi la Radio Timișoara.

E vorba de asemănarea Mineriadei cu Maidanul de la Kiev din iarna 2013/2014.

Există cu adevărat o asemănare izbitoare, numai că Maidanul de la Kiev NU este similar Mineriadei ci ”fenomenului” Piața Universității (Golaniadei).

Ambele cazuri au pornit de la nemulțumirile unei părți nesemnificative procentual, dar cu impact asupra ”sufletelor sensibile”. Ambele au fost ulterior deturnate și duse către ilegalitate și agresivitate. S-au stabilit ”tabere” de corturi, s-au lansat de la celebrul balcon lozinci și îndemnuri mergând până la declanșarea unei lovituri de stat (numită o nouă revoluție). La Kiev s-a reușit și s-a ajuns la război civil. La București… NU! Și asta pentru că ordinea a fost restabilită de mineri.

De ce de mineri?

Celor care erau prea tineri sau nu erau deloc, vreau să le explic că la jumătate de an de la evenimentele din 1989, Miliția era încă complet timorată și nu îndrăznea nici măcar să te oprească în trafic, darămite să-ți dea vreo amendă. Armata își punea încă cenușă-n cap pentru acțiunile din decembrie, iar Securitatea nu știa încă cui trebuie să slujească.

Mai trebuie amintite și tentativele anterioare de răsturnare ilegală a Puterii și chiar de aplicare a viitorului scenariu de succes din Iugoslavia, pentru dezmembrarea țării. Vorbesc despre asaltul asupra sediului Guvernului și încercarea de incendiere a Palatului Victoria, din februarie 1990 și evenimentele sângeroase dintre români și maghiari de la Târgu Mureș, din martie 1990.

Unii nu știu, alții nu-și mai aduc aminte despre starea de agitație continuă și senzația de nesiguranță pe care le simțeam atunci. Presiunea mediatică dar și a unor „vârfuri” intelectuale post-revoluționare au reușit în scurt timp să ne îmbrobodească că noi nu luptaserăm împotriva lui Ceaușescu ci împotriva așa-zisului comunism și că, deci, ORICE era legat de acea periodă trebuia distrus: industrie, agricultură, medicină, învățământ, armată, servicii și, pe cât posibil, OAMENII care ȘTIAU ce și cât pot construi.

Singura forță, deci, capabilă să înlocuiască forțele de ordine în acel moment era o „armată” organizată: poștașii, ceferiștii sau minerii. Alegerea a fost evidentă.

Scenariul Maidanului sau Golaniadei a fost mult folosit în deceniile următoare de către cei care nu acceptau direcția sau viteza cu care se mișcau anumite guverne (rezultate, de altfel, din alegeri legale). Primul Maidan de la Kiev, Gruzia (Georgia), Primăvara Arabă, Turcia, Sud-estul Asiei, America de Sud și, surpriză, din nou la București unde tragedia de la Colectiv a fost pretextul manipulării populației prin intermediul unei mâini de protestatari de profesie pentru a debarca guvernul Ponta.

Da, Iliescu și Roman trebuie judecați și aspru pedepsiți. Dar nu pentru Mineriadă ci pentru distrugerea economică, socială, morală și politică ale României. Ce e mai grav e că, din motive pe care le pot doar bănui, după Mineriadă, Iliescu a lăsat garda jos și a permis devalizarea României (chiar dacă ceva mai lent, dar temeinic și sistematic).

Așa că aniversați sau comemorați, dar nu încercați să judecați cu „mintea” de acum ceea ce s-a întâmplat acum 28 de ani.

 

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Înțelegerea cu ”evreii”…

De câteva zile, pe toate platformele media, se dezbate (mai mult sau mai puțin contondent) ”scăparea” Președintelui României în legătură cu declarația lui Dragnea (referitoare la mutarea capitalei Israelului la Ierusalim) și a vizitei Premierului Dăncilă și a lui Dragnea în Israel.
Faptul că Dragnea a acționat întru mulțumirea ”fratelui” de dincolo de baltă e de necontestat.
Normal ar fi fost ca gestul să fi fost executat de Klaus Iohannis, ca vârf al impunerii ”poftelor” trans-oceanice.
E posibil, totuși, ca presiunea exercitată de UE pentru temporizarea problemei mutării capitalei Israelului, să fi fost suficient de mare pentru a-l opri pe Klaus Iohannis.
Astfel, demersul lui Dragnea pare ilogic și neoportun, dacă nu cumva e prețul plătit pentru ceva…
Dacă în perioada următoare vom asista la o reducere semnificativă a presiunilor exercitate asupra lui Dragnea, a PSD-ului și a Guvernului prin diminuarea protestelor din stradă (sindicale sau ”rezistente”), a anchetelor penale și, în general, a contestărilor de orice fel, vom avea confirmarea ”trocului”.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Fără speranţă…

Astăzi am intrat în direct la Radio Timişoara.

Tema era legată de sistemul de sănătate.
Direcţia principală a discuţiei trebuia să fie gradul de mulţumire al ascultătorilor faţă de serviciile medicale.
I-am spus mediatorului că serviciile medicale, precum toate cele ce ne înconjoară, sunt mai bune sau mai rele, de la caz la caz.
Am spus şi că cele rele sunt generate de lipsa de bani şi, implicit, de personal.
Apoi am susţinut că medicina „comercială” (inclusiv farmaciile) funcţionează pe principiul supermarketurilor şi, ca atare, e greu să genereze calitate pentru toţi.
Aici omul de la radio, departe de a fi lipsit de inteligenţă, a cerut lămuriri, înţelegând din spusele mele că mă refer la medicina ilegală sau „la negru”.
Ca să mă fac mai bine înţeles i-am spus că e inadmisibil ca sănătatea sau chiar moartea cuiva să depindă de grosimea portofelului.
Am supralicitat puţin şi m-am plâns de mulţimea celor care se culcă cu conştiinţa împăcată după ce au donat 2 euro prin SMS pentru vreun copil aflat în pragul morţii.
Aici omul s-a supărat şi mi-a tăiat-o că glumele au o limită.
I-am spus calm că nu e nici o glumă, iar el m-a întrebat dacă mă iau de cei ce donează.
I-am explicat că şi eu donez adesea cei doi euro, dar că mi se rupe inima gândindu-mă că cineva moare dacă nu are destui bani.
M-am referit şi la preţul medicamentelor, inadmisibil de ridicat, la care persoana a sărit imediat cu întrebarea (aproape previzibilă) „doriţi medicamente gratuite?).
Nu, i-am răspuns, nu le vreau gratuite ci la preţuri omeneşti, rezonabile.
În sfârşit, după încă o rundă de precizări, ca s-o lase „cum a căzut”, omul a constatat uşurat că ceea ce zic eu ţine de „politicile” din sănătate.
După care ne-am despărţit necertaţi…

Am simţit nevoia să scriu despre discuţia asta pentru că am rămas STUPEFIAT de gradul de îdoctrinare la care s-a ajuns.
Adică un om inteligent, cu bun simţ, informat (sau măcar su posibilităţi superioare muritorilor de rând) nu reuşeşte să înţeleagă ideea că medicii şi farmaciştii NU TREBUIE să funcţioneze pe principii SRL-iste, pentru profit maxim în interes personal.
Acceptă principiul „BANI contra SĂNĂTATE şi VIAŢĂ” ca pe ceva natural, axiomatic.
Nimeni nu pare dispus să fie principial decât în momentul în care el sau copiii lui sunt pe moarte… şi nici măcar atunci nu vor să priceapă că SISTEMUL bazat pe egoism şi egocentrism în care ne bălăcim de 27 de ani deja e inuman şi dezumanizant.

Singura soluţie pare să fie preluarea integrală a sistemului de sănătate de către stat, cu finanţare corespunzătoare şi limitarea semnificativă a preţurilor medicamentelor şi materialelor medicale (dar nu prin subvenţionare). Dar aici ajungem din nou la discuţia mai largă, referitoare la „temperarea” masivă a manifestărilor ideologiei liberale extreme, care îşi face de cap în tot occidentul, cu efectele naţionalist-populiste pe care le vedem peste tot.

ps. Nu pot să nu remarc încă un automatism bine „implementat” în panoplia armelor jurnaliştilor – ducerea oricărei afirmaţii la extrem.
Asta vrea să obţină ca efect atât creşterea impactului asupra ascultătorului/telespectatorului prin eliminarea nuanţelor, cât şi aşezarea interlocutorului într-o poziţie condamnabilă şi, eventual, împingerea lui de la subiect la apărare şi dezvinovăţiri deja inutile.

Caricatura provine de aici: http://www.billdietrich.me/Reason/ReasonHealthCare.html
Cititorii de engleză se vor putea delecta…

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ucraina în flăcări

Ukraine on fire / Украина в огне

Noul film documentar al lui Oliver Stone, deţinător a trei premii Oskar.
Prezentat aseară 21.11.2016, în premieră, la canalul tv rus REN TV.
Încearcă să arate şi să explice ceea ce televiziunile occidentale n-au vrut sau n-au putut.
Despre Maidan (Kiev), Crimeea şi războiul civil din Ucraina.
Despre implicarea SUA, UE.
Despre finanţarea şi manipularea prin ONG-uri şi media, cu aportul nelipsitului Soros.
Un pic de istorie pentru aşezarea lucrurilor în context istoric, cultural şi geo-politic.
Interviuri cu Ianukovici, Putin, Vitali Zaharchenko (fostul ministru de interne al Ucrainei), Robert Parry (jurnalist american nominalizat la premiul Pulitzer).
Filmul are 95 de minute, aşa că n-avea cum să fie exhaustiv.
E totuşi util pentru cei care vor să-şi facă măcar un strop de lumină în minte, referitor la situaţia din Ucraina (şi nu numai).
Versiunea existentă acum pe internet e cea disponibilă de pe REN TV, cu dublare în rusă. Dacă, aşa cum se aude, filmul va fi interzis în occident, s-ar putea ca asta să fie singura disponibilă o bună bucată de vreme…

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu