Mineriada 28

Astăzi s-au împlinit 28 de ani de la Mineriada din iunie 1990.

Unii o aniversează, alții o comemorează…

Dar ceea ce m-a făcut să scriu astăzi este o afirmație pe care am auzit-o sau citit-o destul de des în ultima vreme, ultima oară chiar azi la Radio Timișoara.

E vorba de asemănarea Mineriadei cu Maidanul de la Kiev din iarna 2013/2014.

Există cu adevărat o asemănare izbitoare, numai că Maidanul de la Kiev NU este similar Mineriadei ci ”fenomenului” Piața Universității (Golaniadei).

Ambele cazuri au pornit de la nemulțumirile unei părți nesemnificative procentual, dar cu impact asupra ”sufletelor sensibile”. Ambele au fost ulterior deturnate și duse către ilegalitate și agresivitate. S-au stabilit ”tabere” de corturi, s-au lansat de la celebrul balcon lozinci și îndemnuri mergând până la declanșarea unei lovituri de stat (numită o nouă revoluție). La Kiev s-a reușit și s-a ajuns la război civil. La București… NU! Și asta pentru că ordinea a fost restabilită de mineri.

De ce de mineri?

Celor care erau prea tineri sau nu erau deloc, vreau să le explic că la jumătate de an de la evenimentele din 1989, Miliția era încă complet timorată și nu îndrăznea nici măcar să te oprească în trafic, darămite să-ți dea vreo amendă. Armata își punea încă cenușă-n cap pentru acțiunile din decembrie, iar Securitatea nu știa încă cui trebuie să slujească.

Mai trebuie amintite și tentativele anterioare de răsturnare ilegală a Puterii și chiar de aplicare a viitorului scenariu de succes din Iugoslavia, pentru dezmembrarea țării. Vorbesc despre asaltul asupra sediului Guvernului și încercarea de incendiere a Palatului Victoria, din februarie 1990 și evenimentele sângeroase dintre români și maghiari de la Târgu Mureș, din martie 1990.

Unii nu știu, alții nu-și mai aduc aminte despre starea de agitație continuă și senzația de nesiguranță pe care le simțeam atunci. Presiunea mediatică dar și a unor „vârfuri” intelectuale post-revoluționare au reușit în scurt timp să ne îmbrobodească că noi nu luptaserăm împotriva lui Ceaușescu ci împotriva așa-zisului comunism și că, deci, ORICE era legat de acea periodă trebuia distrus: industrie, agricultură, medicină, învățământ, armată, servicii și, pe cât posibil, OAMENII care ȘTIAU ce și cât pot construi.

Singura forță, deci, capabilă să înlocuiască forțele de ordine în acel moment era o „armată” organizată: poștașii, ceferiștii sau minerii. Alegerea a fost evidentă.

Scenariul Maidanului sau Golaniadei a fost mult folosit în deceniile următoare de către cei care nu acceptau direcția sau viteza cu care se mișcau anumite guverne (rezultate, de altfel, din alegeri legale). Primul Maidan de la Kiev, Gruzia (Georgia), Primăvara Arabă, Turcia, Sud-estul Asiei, America de Sud și, surpriză, din nou la București unde tragedia de la Colectiv a fost pretextul manipulării populației prin intermediul unei mâini de protestatari de profesie pentru a debarca guvernul Ponta.

Da, Iliescu și Roman trebuie judecați și aspru pedepsiți. Dar nu pentru Mineriadă ci pentru distrugerea economică, socială, morală și politică ale României. Ce e mai grav e că, din motive pe care le pot doar bănui, după Mineriadă, Iliescu a lăsat garda jos și a permis devalizarea României (chiar dacă ceva mai lent, dar temeinic și sistematic).

Așa că aniversați sau comemorați, dar nu încercați să judecați cu „mintea” de acum ceea ce s-a întâmplat acum 28 de ani.

 

Reclame
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Înțelegerea cu ”evreii”…

De câteva zile, pe toate platformele media, se dezbate (mai mult sau mai puțin contondent) ”scăparea” Președintelui României în legătură cu declarația lui Dragnea (referitoare la mutarea capitalei Israelului la Ierusalim) și a vizitei Premierului Dăncilă și a lui Dragnea în Israel.
Faptul că Dragnea a acționat întru mulțumirea ”fratelui” de dincolo de baltă e de necontestat.
Normal ar fi fost ca gestul să fi fost executat de Klaus Iohannis, ca vârf al impunerii ”poftelor” trans-oceanice.
E posibil, totuși, ca presiunea exercitată de UE pentru temporizarea problemei mutării capitalei Israelului, să fi fost suficient de mare pentru a-l opri pe Klaus Iohannis.
Astfel, demersul lui Dragnea pare ilogic și neoportun, dacă nu cumva e prețul plătit pentru ceva…
Dacă în perioada următoare vom asista la o reducere semnificativă a presiunilor exercitate asupra lui Dragnea, a PSD-ului și a Guvernului prin diminuarea protestelor din stradă (sindicale sau ”rezistente”), a anchetelor penale și, în general, a contestărilor de orice fel, vom avea confirmarea ”trocului”.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Fără speranţă…

Astăzi am intrat în direct la Radio Timişoara.

Tema era legată de sistemul de sănătate.
Direcţia principală a discuţiei trebuia să fie gradul de mulţumire al ascultătorilor faţă de serviciile medicale.
I-am spus mediatorului că serviciile medicale, precum toate cele ce ne înconjoară, sunt mai bune sau mai rele, de la caz la caz.
Am spus şi că cele rele sunt generate de lipsa de bani şi, implicit, de personal.
Apoi am susţinut că medicina „comercială” (inclusiv farmaciile) funcţionează pe principiul supermarketurilor şi, ca atare, e greu să genereze calitate pentru toţi.
Aici omul de la radio, departe de a fi lipsit de inteligenţă, a cerut lămuriri, înţelegând din spusele mele că mă refer la medicina ilegală sau „la negru”.
Ca să mă fac mai bine înţeles i-am spus că e inadmisibil ca sănătatea sau chiar moartea cuiva să depindă de grosimea portofelului.
Am supralicitat puţin şi m-am plâns de mulţimea celor care se culcă cu conştiinţa împăcată după ce au donat 2 euro prin SMS pentru vreun copil aflat în pragul morţii.
Aici omul s-a supărat şi mi-a tăiat-o că glumele au o limită.
I-am spus calm că nu e nici o glumă, iar el m-a întrebat dacă mă iau de cei ce donează.
I-am explicat că şi eu donez adesea cei doi euro, dar că mi se rupe inima gândindu-mă că cineva moare dacă nu are destui bani.
M-am referit şi la preţul medicamentelor, inadmisibil de ridicat, la care persoana a sărit imediat cu întrebarea (aproape previzibilă) „doriţi medicamente gratuite?).
Nu, i-am răspuns, nu le vreau gratuite ci la preţuri omeneşti, rezonabile.
În sfârşit, după încă o rundă de precizări, ca s-o lase „cum a căzut”, omul a constatat uşurat că ceea ce zic eu ţine de „politicile” din sănătate.
După care ne-am despărţit necertaţi…

Am simţit nevoia să scriu despre discuţia asta pentru că am rămas STUPEFIAT de gradul de îdoctrinare la care s-a ajuns.
Adică un om inteligent, cu bun simţ, informat (sau măcar su posibilităţi superioare muritorilor de rând) nu reuşeşte să înţeleagă ideea că medicii şi farmaciştii NU TREBUIE să funcţioneze pe principii SRL-iste, pentru profit maxim în interes personal.
Acceptă principiul „BANI contra SĂNĂTATE şi VIAŢĂ” ca pe ceva natural, axiomatic.
Nimeni nu pare dispus să fie principial decât în momentul în care el sau copiii lui sunt pe moarte… şi nici măcar atunci nu vor să priceapă că SISTEMUL bazat pe egoism şi egocentrism în care ne bălăcim de 27 de ani deja e inuman şi dezumanizant.

Singura soluţie pare să fie preluarea integrală a sistemului de sănătate de către stat, cu finanţare corespunzătoare şi limitarea semnificativă a preţurilor medicamentelor şi materialelor medicale (dar nu prin subvenţionare). Dar aici ajungem din nou la discuţia mai largă, referitoare la „temperarea” masivă a manifestărilor ideologiei liberale extreme, care îşi face de cap în tot occidentul, cu efectele naţionalist-populiste pe care le vedem peste tot.

ps. Nu pot să nu remarc încă un automatism bine „implementat” în panoplia armelor jurnaliştilor – ducerea oricărei afirmaţii la extrem.
Asta vrea să obţină ca efect atât creşterea impactului asupra ascultătorului/telespectatorului prin eliminarea nuanţelor, cât şi aşezarea interlocutorului într-o poziţie condamnabilă şi, eventual, împingerea lui de la subiect la apărare şi dezvinovăţiri deja inutile.

Caricatura provine de aici: http://www.billdietrich.me/Reason/ReasonHealthCare.html
Cititorii de engleză se vor putea delecta…

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ucraina în flăcări

Ukraine on fire / Украина в огне

Noul film documentar al lui Oliver Stone, deţinător a trei premii Oskar.
Prezentat aseară 21.11.2016, în premieră, la canalul tv rus REN TV.
Încearcă să arate şi să explice ceea ce televiziunile occidentale n-au vrut sau n-au putut.
Despre Maidan (Kiev), Crimeea şi războiul civil din Ucraina.
Despre implicarea SUA, UE.
Despre finanţarea şi manipularea prin ONG-uri şi media, cu aportul nelipsitului Soros.
Un pic de istorie pentru aşezarea lucrurilor în context istoric, cultural şi geo-politic.
Interviuri cu Ianukovici, Putin, Vitali Zaharchenko (fostul ministru de interne al Ucrainei), Robert Parry (jurnalist american nominalizat la premiul Pulitzer).
Filmul are 95 de minute, aşa că n-avea cum să fie exhaustiv.
E totuşi util pentru cei care vor să-şi facă măcar un strop de lumină în minte, referitor la situaţia din Ucraina (şi nu numai).
Versiunea existentă acum pe internet e cea disponibilă de pe REN TV, cu dublare în rusă. Dacă, aşa cum se aude, filmul va fi interzis în occident, s-ar putea ca asta să fie singura disponibilă o bună bucată de vreme…

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Panama Pa(m)pers…

Dirty-Diaper

N-am mai scris demult nimic aici, pe blog, pentru că mi s-a părut plictisitor și inutil să tot repet aceleași argumente, aparent evidente, împotriva manipulărilor de orice fel, desfășurate mai ales prin televiziune și internet, frizând deseori propaganda.
Dar uite că a apărut o nouă furtună într-un pahar cu apă, prezentată ca uragan de rang maxim – scandalul Panama.

Aș zice că un pic de circumspecție nu strică.
Întâi de toate că încă nu s-a probat autenticitatea „documentelor”.
Nu neg că e posibil ca majoritatea documentelor să fie autentice, dar deseori, pe un fond real și verificabil, s-au „brodat” și făcături folosite pentru spălarea sau, dimpotrivă, pentru demonizarea unor persoane sau evenimente.
Apoi, un mare semn de întrebare e absența totală a americanilor de orice fel din listă, în timp ce dintre occidentali e prezentă doar ceva „plevușcă”, pentru decor – Cameron nu e implicat direct.
Interesant e că deși Putin nu apare DELOC pe listă, e primul pomenit în legătură cu ea (nici „jurnaliștii” noștri n-aveau voie să rateze ocazia 😉 ). Mă tem că ăsta e, de fapt, motivul „dezvăluirilor” de față.
Asta susține și Wikileaks
https://twitter.com/wikileaks/status/717458064324964352?ref_src=twsrc^tfw

Mulți s-au grăbit să credibilizeze cazul Panama, asimilându-l fenomenului Wikileaks.
Dar… deocamdată cazul Panama e doar bârfă, pe când Wikileaks e o „colecție” de documente validate (sau cel puțin necontestate).
De altfel, Wikileaks a contestat deja atât independența celor care „gestionează” informațiile despre cazul offshore-urilor Panama, cât și publicarea selectivă a informației.
https://twitter.com/wikileaks/status/717454569861611520?ref_src=twsrc^tfw
Cei de la ICIJ (International Consortium of Investigative Journalists) au declarat că nu vor publica documente care ar putea dăuna persoanelor private nevinovate.
http://www.wired.com/2016/04/reporters-pulled-off-panama-papers-biggest-leak-whistleblower-history
Pe bună dreptate se naște imediat întrebarea: cine și pe ce criterii va decide care sunt persoanele „nevinovate”?

Ceea ce sare imediat în ochi e încrengătura ONG-urilor (care se declară jurnalistice) și care e suspect de asemănătoare, atât pe plan financiar cât și pe plan informativ, cu labirintul offshore pe care îl „dezvăluie”.

Câteva „repere” sunt necesare.
Am pomenit deja de ICIJ.
Documentele se află în „gestiunea” OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project). Această organizație a fost înființată în 2006 de Drew Sullivan și Paul Radu. La origine s-a aflat organizația înființată de Drew Sullivan în 2004, în Bosnia!!!
Supervizorul și interfața de finanțare e Journalism Development Network.
Printre partenerii și sponsorii acestor proiecte se numără USAID (organism guvernamental USA), NED (National Endowment for Democracy), Transparency International și UE și, după cum susține chiar Wikileaks, fondurile lui Soros.
Iată un raport de activitate către USAID din 2011
http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/pdact991.pdf
Mai este și un raport către NED despre anonimizarea surselor de finanțare pentru „jurnalismul” de investigație
http://www.cima.ned.org/wp-content/uploads/2015/02/Drew%20Sullivan%20final%20v1.pdf
Câte ceva despre finanțare
https://www.usaspending.gov/Pages/AdvancedSearch.aspx?k=journalism+development+network
și
http://990s.foundationcenter.org/990_pdf_archive/260/260898750/260898750_201312_990.pdf
Ceva și despre RISE Project (partenerul român al OCCRP)
http://www.riseproject.ro/wp-content/uploads/2013/09/Raport2012.pdf
și
http://www.riseproject.ro/wp-content/uploads/2012/02/AnnualReport_RISE2013.pdf

Aici m-am cam săturat să mai caut în șerpăria asta.

Aș vrea să nu se înțeleagă cumva că sunt vreun susținător al politicilor offshore. Dimpotrivă, consider că ORICE modalitate de evaziune fiscală e criminală, pentru stat și societate, chiar dacă e, formal, legală.

Și încă ceva. Am constatat că majoritatea celor care susțin existența și necesitatea sistemelor offshore sunt chiar cei care argumentau în favoarea legilor BIG Brother, susținând că n-au nimic de ascuns. Numai să nu fie vorba de bani… 😉

Poate că unii se întreabă ce e cu lipsa americanilor din listă și de ce ar vrea SUA să „sponsorizeze” un astfel de scandal.
Păi, poate e bine să ne aducem aminte că SUA are paradisuri fiscale pe propriul teritoriu – Delaware, Nevada, Wyoming ș.a.
Mai mult, SUA e unul din puținele state unde se păstrează, în continuare, secretul bancar cel mai strict, pe care nu-l mai oferă nici măcar Elveția!!!
N-ar fi frumos dacă, de frica desecretizării, câteva trilioane de dolari s-ar muta în SUA???

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Rossi contra tuturor?

Valentino-Rossi

Cursa de MotoGP din Malaezia, de duminică, mi-a redeschis „răni” vechi și a demonstrat încă o dată că, pentru bani, lumea e în stare de ORICE.

Premise:
1. DORNA („patronul” MotoGP-ului) e spaniolă.
2. Honda e sponsorizată de REPSOL (companie petrolieră spaniolă).
3. Yamaha e sponsorizată de MOVISTAR (companie de comunicații spaniolă).
4. Jorge Lorenzo (28 de ani), nr. 99 (Yamaha) e spaniol.
5. Marc Marquez (22 de ani), nr. 93 (Honda) e spaniol.
6. 4 (patru) din cele 18 curse din calendar se desfășoară pe piste spaniole.
7. Valentino Rossi (36 de ani), nr.46 (Yamaha) e italian.

Vi se pare că ceva nu se potrivește?
Eu văd cel puțin două „probleme”. Una e naționalitatea „intrusului” și nici măcar nu mai dezvolt subiectul. Cealaltă e vârsta și asta e, poate, chiar mai deranjantă decât naționalitatea.
Când un „moș” de 36 de ani, după 6 ani de „bâlbâială” competițională (acum se vede că pe motive exclusiv tehnice), emite pretenții JUSTIFICATE la titlul mondial, întregul eșafodaj de argumente, însăilat pentru a justifica promovarea mucoșilor necopți la minte, dar ușor de manipulat și, mai ales, aparținători „găștii” corecte, se duce dracului.
Nu le neagă nimeni abilitățile, poate chiar talentul, dar la 300 de kilometri pe oră și miliarde de dolari investiți în „afacere”, e absolută nevoie și de un pic de discernământ.

După două titluri mondiale câștigate suspect de lejer, 93 a „reușit” anul acesta să demonstreze și limitele aptitudinilor (multe căzături) și o „lipsă de maturitate” pe care îndrăznesc să o numesc CARACTER INFECT.
Apropo de ușurința cu care 93 a obținut titlurile, nu pot să nu-mi amintesc de spusele lui Ben Spies, care a zburat urgent din MotoGP (și nu numai) atunci când a adus vorba despre dopingul din motociclism.

99, celălalt exponent de vârf al „găștii” corecte, și-a dat și el „examenul” anul acesta. O mulțime de ratări și căzături și, ce să vezi, deodată s-a umflat rânza-n el și a început să meargă precum trenul pe calea ferată. Cât despre caracter, comportamentul duplicitar din cursul anilor și, colac peste pupăză, declarațiile de după cursa din Malaezia îl plasează în același pluton cu 93.

Unii, pe multe, foarte multe bloguri, îi numesc pe cei doi, 93 și 99, JIGODII. Subscriu.

Revenind la incidentul din Malaezia, singura întrebare (retorică) importantă e de ce directorul cursei nu i-a arătat stegul negru lui 93 imediat ce (s-)a văzut că acesta îl șicanează pe Rossi în cursă și în drumul său spre titlu. Nici nu s-ar mai fi ajuns la faza mult discutată.

Spuneam la început că mi s-au redeșteptat vechi amintiri urâte.
Despre cum l-a lucrat francezul Balestre (șeful FIA) pe Senna în favoarea compatriotului Prost.
Despre trișatul lui Schumacher, împreună cu Briatore la Benetton.
Din nou despre trișatul lui Schumacher împreună cu Ferrari.
Despre porcăriile lui Briatore la Renault, în favoarea lui Alonso (iar spaniolii?).
Despre mânăriile celor de la Red Bull în favoarea lui Vettel.
Și astea sunt doar câteva mai „înțepătoare”.

În fine, dacă cineva mai avea vreo urmă de îndoială că sporturile în general și cele „bănoase” în special (fotbal, tenis, motorsport, etc.) sunt altceva decât afaceri de multe miliarde, cu pretenții de spectacol și spoială sportivă, cred că se poate lepăda de iluzii.

Spălatul banilor murdari se face tot mai la vedere, cu mijloace la fel de murdare, de prea multe ori folosindu-se „cozi de topor” numite pompos campioni ai sporturilor de elită.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Grecia omoară dilema

namib-desert

Dacă citești prin bloguri, ajungi inevitabil la concluzia că toți bunicii noștri au fost bătuți de comuniști și că toate bunicile noastre au fost violate de ruși.
După care, cine-a scăpat a ajuns în Siberia.
Te și întrebi cum de mai e populată România.
Puțină decență, zău așa!

Acuma, apropo de veșnica ceartă despre capitalism și comunism.
Au trecut peste 25 de ani de la desființarea blocului „comunist” și destrămarea URSS.
În era globalizării informației și a vitezei ei de răspândire, 25 de ani e o eternitate.
Dar uite că după mai bine de un sfert de veac, nici fostele țări socialiste, nici fostele republici sovietice nu prea au cu ce se lăuda, ba chiar dimpotrivă.
Nici apartenența la UE nu le-a adus bunăstare, nici NATO nu e „umbrela” de securitate inexpugnabilă la care visau.

Dar cel mai grav e că acum, odată cu evenimentele din Grecia, a dispărut axioma „liberalismul e bun, comunismul nu”.
Grecia nu a făcut niciodată parte din blocul estic și, cu atât mai puțin, din URSS.
Nici nu e vreo țărișoară pusă cu degetul pe hartă, cum sunt atâtea apărute ca ciupercile după ploaie în ultimele decenii.
Cea mai veche democrație și o civilizație și cultură de invidiat.
E membru NATO de prin 1980, printre primii intrați în UE și aproape de la început în eurozonă.
Economie de piață, democrație, capitalism, bla-bla…
Și totuși…

Iată, deci, de ce acum se încearcă amestecarea marxismului, comunismului și a social-democrației într-o singură oală, doar-doar o mai răsări de prin vreun ungher vreun argument pro-liberalism.

Ar trebui să fie evident că, în realitate, nu există argumente teoretice pentru aportul ideologiei la bunăstarea populației.
Și nu, nu mă refer la birocrații corporatiști sau la căpușele prestatoare de servicii.
Dacă nu vă place exemplul Chinei, poate luați în considerare Coreea de Sud. Transformarea ei într-un dragon al „capitalismului” asiatic și mondial s-a făcut exclusiv prin metode „sovietice” – planuri de stat cincinale, valută strict controlată, frontiere închise și alte „bunătăți” ne-capitaliste și ne-liberale. Folosiți Google cu încredere…

Deci, dragi neo-liberali, unde e bunăstarea post CAP-istă?
Unde e progresul debordant și implacabil generat „natural” de libertatea pieței atotregulatoare?
De ce în occidentul anti-sovietic se duc de râpă nu doar fostele țări „comuniste” ci și cele care n-au fost niciodată decât capitaliste?

Aștept versiuni propagandistice noi!!!

Mă întreb dacă Greciei nu i-ar fi mai bine afară din UE, descătușată de chingile „regulatoare” al uniunii. Probabil potențialul oferit investitorilor (inclusiv europeni) pe un teritoriu aproape arid (economicește) ar fi infinit mai mare.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu